Începem cu acest articol o serie de relatări legate de participarea la Campionatul Mondial Școlar de Șah din Panama a sportivei noastre, Crețescu Emma. Emma este singura reprezentantă a țării noastre la acest campionat. Ea este însoțită de tatăl ei, Crețescu Ciprian și de antrenorul clubului nostru, maestrul Adrian Stanca (autorul acestor rânduri).
Debutul aventurii noastre a fost de bun augur, și ma refer aici la întâlnirea pur întâmplătoare la aeroportul Otopeni cu președintele F.R.Șah, Vlad Ardeleanu. Acesta a ținut să o încurajeze personal pe Emma, dacă tot a avut ocazia, ba chiar să se pozeze cu noi. Sau noi cu el. Nu e clar, era abia 6 dimineața, eram cu toții un pic somnoroși. Mulțumim și pe această cale pentru încurajări. Mulțumim de asemenea Fundației Superbet, care a făcut posibilă participarea la această competiție.
Am ajuns în Panama vineri seară, după o călătorie fără evenimente notabile care a durat o zi întreagă. După o primă escală de câteva ore în Amsterdam, a urmat un zbor lung și care părea ca va fi greu, 12 ore între Amsterdam și Ciudad de Panama. Un fleac pentru autorul acestor rânduri, care obișnuia să se ducă la turnee de șah în Spania cu autocarul, călatorii care durau spre 2 zile.
Primele impresii la fața locului sunt luate din mers, ce am apucat să observăm din drumul cu microbuzul între autocar și hotel. Am ieșit din aeroport pe la ora 18 seara, și am remarcat imediat ca aerul era aproape irespirabil, datorită caniculei. Am înțeles că sunt zile când mai plouă, ploi intense, furtuni.
Panamezii sunt oameni calzi, primitori, precum șade bine unui teritoriu care a fost multă vreme colonie spaniolă. Se vorbește în spaniolă, iar moneda locală este dolarul american. Am văzut din microbuz multe francize americane, care sunt și pe la noi. Am descoperit ulterior că avem și alte lucruri în comun cu panamezii. Și anume, nimic nu e bătut în cuie, orice se poate negocia sau rezolva într-un fel și altul, regulile pot fi oricând interpretabile. Ce să mai, panamezul e frate cu românu`.
Ciudad de Panama este un oraș al contrastelor. Au zone cu zgărie-nori, dar și cartiere prost întreținute, care ne amintesc de Bucureștiul de acum 20-30 de ani. Hoteluri de 5 stele pentru turiști, și cartiere unde te simți ca în Ferentari. Am văzut din mers și o zona care pare a fi centrul vechi, multe clădiri în culori vii. Abia așteptăm să vizităm centrul vechi.
Am apucat să vedem sala de joc, care este imensă și arată foarte bine.
Azi la ora 15 (ora 23, ora României) începe competiția. O să avem timp să vorbim și despre asta. Deocamdată noi ne ducem la culcare. Hai Emma!
