Ne-am intors de la Campionatele Nationale Scolare cu 22 de medalii. 10 aur, 7 argint si 5 de bronz.
Un campionat reusit, iar rezultatele eleviilor nostri vorbesc despre cine suntem si cum ne facem treaba.
As vrea ca articolul asta sa fie mai mult despre ei, despre elevii nostri minunati pe care ii iubim si cu care ne mandrim, insa sunt unele probleme care trebuiesc mentionate si care ne iau putin gandul de la aceste lucruri frumoase.
Nu credeam ca o sa plec de la un campionat cu rezultate atat de bune, dar cu un gust atat de amar. Sincera sa fiu, m-am gandit mult daca sa scriu acest articol sau nu. Insa nu mai vreau sa tac ori de cate ori sunt nereguli si nedreptati, convinsa ca nu se va schimba nimic. Nu mai pot sa las lucrurile sa mearga asa, iar oamenii acestia sa isi permita in continuare sa faca aceste lucruri oribile.
Nu ma refer la organizatori. Organizarea campionatului a fost relativ ok, sunt lucruri care ar putea fi facute poate mai bine, dar nu despre asta vreau sa discut acum. In principiu conditiile au fost bune, chiar nu avem de ce sa ne plangem.
Sunt insa consternata cum la un concurs de copii pot aparea atat de multe lucruri urate, nefairplay, aranjamente si atat de multa ura.
Ca in nici un alt an, la grupele mici de varsta, 7, 9 si 11 ani, la baieti, lupta a fost extrem de stransa. Practic orice rezultat putea schimba categoric clasamentul. Am fost surprinsa negativ sa aflu cum la categoria de varsta de numai 7 ani au fost tentative de aranjamente ale partidelor. Cum sa ceri unui copil de 6 ani sa lase partida? Ce valori transmiti? La ce folos o medalie castigata asa?
Stim din surse sigure cum ca au fost astfel de tentative de aranjamente ale partidelor, pe principiul lasa-i partida de clasic, ca ti-o lasa si al meu pe cea de sah rapid in cazul in care se intalnesc (existand sanse mari sa se intalneasca caci amandoi erau copii foarte buni). Este incredibil de urat sa vrei sa castigi asa un concurs si mai ales la o varsta atat de frageda. Ce invata copiii astia? Ce valori le transmiteti? In ce ii transformati? Ma scuzati, dar nu vreau sa continui…
As vrea sa pot redacta o sesizare scrisa, dar stiti cum e, nu umblam cu reportofonul pornit la orice discutie, asa ca nu avem nici o dovada. Doar vorbe. Poate persoana aceea o sa citeasca aceste randuri si poate pe viitor nu va mai avea aceasta abordare. Oricum, vom fi cu ochii pe el.
De asemenea, ne-am lovit si de lipsa de fairplay. Intelegem ca competitia este puternica, fiecare club vrea sa demonstreze ca el este cel mai tare. Dar asta nu inseamna sa fim lipsiti de bun simt si sa incercam sa intimidam copiii. Avem sportvi transferati de la un alt club, care de ceva vreme se antreneaza la noi si ne reprezinta clubul. S-au plans ca fostii lor antrenori veneau la meciurile cu adversarii lor de la fostul club uitandu-se urat la ei, facandu-le celorlalti masaj, susotindu-le la ureche cate ceva inainte de runda ca sa se inteleaga ca le stiu slabiciunile, si alte chestii din astea urate. In alte ocazii nici nu ii interesa sa vina la sportivii lor, doar daca jucau in combinatia aceasta.
Copiii ce vina au?Ai nemultumiri? Ia-te de parintele care a luat decizia de a-l muta. Atata timp cat iti pui mintea sa demoralizezi un copil, te jignesti si pe tine ca antrenor. Nu ai incredere in elevul tau ca il poate invinge, apelezi la aceste tertipuri ca sa castigi. Il face asta cu ceva mai bun pe elevul tau? Ce invata din asta?
De asemenea, in ultima runda, rugau copiii care nu aveau sanse la medalie dar jucau cu sportivii nostri care jucau pentru o medalie, sa joace cat pot de bine, specificandu-le clar obiectivul de a-i impiedica pe ai nostri sa ia medalia. Daca asa isi incurajeaza elevii, mie personal imi este clar ce fel de antrenori sunt. Da, e normal sa iti doresti ca elevul tau sa castige, indiferent de meci. Dar sa ai o problema ca nu cumva sa castige sau sa iasa pe o anumita treapta a podiumului un alt copil, asta este rautate si invidie. Nu vreau sa mai comentez nici pe acest subiect.
Am vazut parinti care se luau de adversarul copilului inainte de runda, incercand sa il intimideze, am vazut parinti care isi terorizau chiar si proprii copii.
Efectiv oamenii astia strica tot ce e mai frumos in sport, in competivitate, in sah, si mai rau, fura copilaria acestor copii nevinovati.
O alta situtie neplacuta a fost cand o fetita de 9 ani a parasit sala de joc in timpul partidei si s-a dus in camera pentru 10 minute. Fetita a mentionat ca are indigestie si de asta s-a dus in camera. Acum, de ce nu ar acuza si altii astfel de probleme, caci doar nu le verifica nimeni chiloteii. Practic orice sfat, orice incurajare in timpul partidei nu este permisa. Nu cred ca ar trebui sa conteze pentru ce s-a dus in camera.
Doar organizatorii pot remedia aceasta problema. Daca toaletele sunt in afara salilor de concurs, mi se pare obligatoriu sa existe un perimetru delimitat ca sa nu poata parasi zona de concurs pana se incheie partida. Eventual chiar o persoana care sa urmareasca afara buna desfasurare a competitiei, sa observe daca sportivii parasesc spatiu de joc inainte de incheierea partidei, si de asemenea sa linisteasca parintii care au tendinta sa vina tot mai aproape de spatiul de joc etc.
De asemenea scandaluri intre parinti pe holuri in timpul in care copiii isi jucau partidele. Atat de multe scandaluri si rautati, la un concurs de copii. De ce nu ii lasam sa joace sah, pur si simplu? De ce le furam placerea, prin rautatea si invidia noastra? Ei sunt buni, frumosi, inocenti. Le transmitem ce e mai rau prin atitudinea asta. Copiii par sa nu inteleaga, sa nu auda, sa nu vada. Asa au impresia cei mai multi dintre parinti, nici o clipa nu se gandesc ce valori le transmit.
As fi vrut sa scriu mai mult despre lucrurile frumoase. Am ales insa sa scriu despre asta, pentru ca poate data viitoare oamenii se vor mai cumpata, stiind ca sunt vazuti, auziti. De data aceasta nu am dat nume. Poate ca data viitoare nu voi mai face asa.
