Cine suntem?
Am intrat în al 10-lea an al activității noastre, așa că a venit momentul să ne prezentăm așa cum se cuvine, cine suntem și cum am ajuns aici.
Am trecut în cei 10 ani de activitate prin momente grele, momente frumoase, prin satisfactie la cel mai înalt nivel dar și prin probleme de tot felul, neputință, frustrare și nereușite. Munca cu copiii, munca cu părinții, munca cu oamenii în general, nu este ușoară, dar poate aduce satisfacții colosale uneori.
Să o luăm cu începutul…
La începutul lunii martie 2012, îl contactam pe colegul meu de club de atunci, de la CS Colosseum Giurgiu, care chiar îmi fusese și antrenor o perioadă de timp, și anume pe Adrian Stanca, ca să îi propun să dezvoltăm un proiect prin care să aducem șahul în rândul copiilor. Adrian a spus imediat da, lucru care m-a entuziasmat și mai tare. Am luat atunci legătura cu dl Adrian Dușă, profesor la Facultatea de Sociologie și Asistență Socială unde terminasem studiile, știind că este pasionat de șah, și i-am propus să ne ajute prin obținerea unui loc în facultate, unde să ne desfășurăm activitatea. Adrian a fost încântat de idee ca și noi, și în scurt timp am obținut o colaborare cu Facultatea de Sociologie și Asistență Socială. Îi mulțumim pe această cale, fără ajutorul său, nu cred ca ajungeam aici.
Am început pe 31 martie cu un concurs de debut al noului nostru proiect – Școala de Șah pentru Copii, intitulat „Se caută un campion”. Financiar am suportat noi toate cheltuielile, concursul fiind gratuit și încercând să le oferim copiilor daruri și premii. Ne aștepta un drum lung si greoi, dar eram înarmați cu entuziasm și inconștiență. Vă spun sincer, nu știam clar cu ce se mănâcă, ce vom face exact, cât de sus vrem să mergem.
Una peste alta, pe 7 aprilie am început primul nostru curs cu copiii. Nu au venit mulți, dar au fost câțiva. Ne-am promovat cum am putut fără resurse financiare, în mediul online. Actele clubului nu erau gata, fiecare oră de curs în schimb era prețioasă, pentru că ne ajuta să mai ducem la bun sfârșit o hârtie la notariat pentru actele clubului. Nu aveam resurse financiare de nici un fel, dar faptul ca aveam un spațiu de desfășurare a fost extraordinar. Cele câteva table de șah cu care țineam cursul, erau și ele împrumutate.
Cursul se desfășura în weekend, într-o sală de facultate, cu părinții pe margini, care asistau și dezbăteau ca la un meci de fotbal. Cu greu îi stăpâneam pe unii dintre ei să nu intervină, să lase copiii să joace singuri. Copiii…erau de toate vârstele. Într-o singură oră țineam cu copii de 4 ani pe care îi învățam să mute piesele dar și cu adolescenți de 17 ani care aveau un nivel mai ridicat. Nu știu cum reușeam, că parcă nici nu respiram, încontinuu le vorbeam când unora când altora, jucam cu toți deodată, altora le arătam piesele, altora le dictam poziții pentru exerciții și toți învățau câte ceva. Copii veneau tot mai mulți, pe bază de recomandare. Pentru că le plăcea. Pasiunea noastră prindea formă. Așa că în scurt timp, apăreau și primele medalii, la competițiile bucureștene.
Atunci am realizat că printre ei se numără și copii talentați, și am vrut să le oferim mai mult, nu doar niște cursuri de weekend. Așa că în septembrie 2012, după o primăvară și o vară de antrenamente, am închiriat un prim spațiu doar al nostru, cu o sumă împrumutată, undeva pe Filipescu, în zona Universitate.
Am luat-o alături de noi și pe Camelia Bortoș, o tânără instructoare pentru copii cu care mai colaborasem în trecut la un alt club. Camelia a devenit rapid una dintre stâncile de la baza CSU București, care a luat parte la tot ceea ce înseamna activitatea noastră, pe lângă antrenat: mai bătut un cui în perete, mai montat o clanță, mai cumpărat niște scaune sau băgat bormașina 🙂
Camelia a fost un mare sprijin pentru club și a crescut multe generații de copii, în cei 10 ani de CSU.
Mulțumim Camelia! Sau Caramelia, cum mai este ea supranumită de către prichindei.
Primul sediu era modest, cu 2 săli dar din păcate într-o conviețuire cu proprietarii imobilului, care ne reproșau în fiecare zi diverse: ba că nu știu care copil tropăie pe hol, ba că nu le place nu știu ce părinte, ba că nu mai permit nu știu ce. Greu, frustrant și mereu un stres continuu care nu ne lăsa sa ne facem treaba în liniște. Între timp însă, noi ne înmulțeam. Alături de noi a venit pe partea administrativă, o tânără din Râmnicu Vâlcea, prietena din copilarie, Diana Bragă. Pe parte de antrenorat, ne-a mai ajutat o vreme Vasile Teodora, o tânără tare îndrăgită de copii. Am participat atunci și la primul nostru campionat național, mai exact ultima semifinala națională de juniori, doar că actele clubului încă nu ieșiseră, așa că am participat sub numele clubului prieten, Colosseum Giurgiu. Printre juniorii talentați care au apărut în acea vreme se numără Coman Mihnea (jucător activ și acum) , Moldoveanu Cosmin (calificat atunci în finală, între timp s-a lăsat de șah), Oprea Rareș, Mâinescu Andrei (moderator acum la podcastul nostru „Șah la Dublu” și Creangă Robert (Vicecampion Mondial Școlar în 2017, multiplu medaliat național).
La 1 an ne-am mutat, dat fiind că presiunea era prea mare, căutam un spațiu mai prietenos pentru cei mici și părinții lor. Ne-am reîntors pentru scurt timp în facultate, până am găsit un spatiu pe strada Dianei, însă am am stat acolo doar o lună, practic ne-am instalat și am plecat. De ce? Eram tineri, nepricepuți, nu știam ce țepe imobiliare există. Clădirea în cauză avea bulină roșie, dar era scoasă de pe bloc. Administratorii blocului erau și proprietarii spațiului și ne asiguraseră că este în perfectă stare, fără risc seisemic, însă era o minciună pe care noi naivi o crezuserăm. Apoi, am realizat că nu este fără risc, după o descoperire pe riscseismic.ro
A trebuit așadar să ne mutăm din nou. Am găsit o mansardă mare și frumoasă, foarte aproape, pe Calea Moșilor colț cu Hristo Botev. Aici a început să antreneze și colega noastră Diana Bragă, pentru că era extraodinară cu copiii și pentru că urmărise atâtea sute de ore că deja știa să facă inițiere cu cei mici. A devenit în scurt timp extrem de îndrăgită de copii și ani de zile a fost excelentă pentru baza noastră de selecție la inițiere. De câțiva ani s-a mutat la Londra și îi ducem dorul. Mulțumim Diana pentru tot sprijinul! Din păcate tot în această perioadă ne-a părăsit Teodora Vasile, printr-o neînțelegere de moment pe care nu am știut să o gestionăm.
Nu am stat mult nici în acest sediu, întrucât firma care activa sub noi era deranjată de zgomotele copiiilor, conviețuirea era dificilă, fiind la mansardă se auzea tot de la noi. Pe parte de antrenorat am mai încercat niște colaborări scurte cu câțiva jucători pe posturile de instructori de inițiere, însă nu s-au dovedit a fi pe aceași lungime de undă și s-au încheiat rapid.
A urmat o vară grea, nu mai aveam sediu, ne-a găzduit însă școala Tudor Arghezi. Țin minte că tot mobilierul clubului și mare parte din materiale le înghesuisem într-o cameră în locuința în care stăteam în chirie, și ne gândeam dacă vom mai reuși să avem vreodată spațiul nostru. Între timp, medaliile curgeau. Aveam și primul nostru campion național – Nicolae Dan Ștefan la grupa de 8 ani. Aveam medalii la echipe, avem și un nou antrenor pe performanță, un ajutor pentru Adrian Stanca, pe colegul nostru Dinu Dumitru Daniel. Dinu conduce acum cea mai avansata grupă de performanță din cadrul clubului, este antrenorul care l-a format și scos campion național la toate probele de șah (clasic, rapid și blitz) la categoria 12 ani (în 2021) pe Matei Coicev.
Revenind la cronologia noastră…Ne-am mutat iar în facultate până am găsit un nou spațiu. În facultate era dificil căci aveam acces la săli doar în weekenduri, nu ne puteam lăsa materialele și ne căram mereu cu ele, iar copiii făceau gălăgie sau murdărie și deranjam administrația.
În cele din urmă ne-am mutat la Tineretului, într-un spațiu care ne-a găzduit aproape 5 ani: o clădire veche, dar care era ok la momentul respectiv, lângă Liceul Șincai de la Tineretului. Aici am crescut foarte mult. Aveam 5 săli de antrenamente, micuțe dar suficiente și eram doar noi în clădire.
Ni s-au alăturat atunci Cristian Petrescu, Kiki cum îi mai zic cei mici. El s-a dovedit în scurt timp a fi foarte bun cu copiii, acum antrenând copii de performanță în cadrul clubului și fiind printre cei mai entuziaști antrenori, care a lansat și lozinca „CSU HAU HAU” :)) . Apoi la scurt timp a venit Claudiu Cioteanu, fratele meu care are un magnetism fantastic la copii și care este acum de bază în special la grupele de inițiere și este foarte iubit de copii. Claudi-Audi cum îi mai zic cei mici, e de altfel artistul din spatele podcastului nostru „Șah la Dublu”, el ocupându-se de imagine, sunet și montaj .
Tot la sediul de la Șincai ni s-a mai alăturat și Georgiana Stanciu, care este în continuare alături de noi și este extraodinară cu copiii. Georgiana a venit la noi de când avea vârsta de 19 ani. Campioană națională la grupa de tineret 20 ani, Georgiana s-a dovedit rapid a fi și o foarte bună îndrumătoare pentru cei mici, în ciuda vârstei fragede pe care o avea. Acum Georgiana este foarte iubită de copii și se descurcă excelent în munca pe care o face cu cei mici. De altfel, Georgiana este și o foarte bună cântăreață de jazz, ea studiind Conservatorul, muzica fiind principalul ei domeniu de activitate acum. Ne bucurăm însă că este în continuare împreună cu noi, chiar în ciuda timpului limitat pe care îl are.
Am mai avut și alte colaborări, din nou, foarte scurte, încercări le putem numi mai degrabă. Pentru o scurtă perioadă am avut două sedii chiar, unul fiind în incinta Britanica la Iancului iar mai apoi undeva pe Popa Nan.
Revenind din nou la timeline-ul nostru, în cele din urmă clădirea în care ne desfășuram activitatea, se degrada pe zi ce trece. Instalațiile vechi ne dădeau de furcă, centrala și multe altele. Am decis că trebuie să căutăm un alt spațiu la finalul anului 2018.
Din noiembrie 2018, avem unul dintre cele mai mari și plăcute sedii de șah din țară, cu sală de concurs de peste 100 mp, și cu tot ce ne-am dorit. Cu antrenori dedicați, cu creșteri evidente ale performanțelor noastre dar și ale proiectelor pe care le desfășurăm care se tot înmulțesc.
Alături de noi au mai venit in 2019, Nuță Dan și Pătrașcu Cătălin. Dan se ocupa de copii de performanță, în special de grupe mai mici de vârstă unde are foarte mare priză la copii, și prin sosirea lui a completat un cerc mai vechi de prieteni împreună cu ceilalți antrenori de la grupele de performanță. Cătălin este încă în facultate și timpul lui este limitat, așa că ne ajută în special cu grupe de weekend, și este foarte iubit de copii. În 2020 a venit alături de noi și Adrian Dinu, cu care de altfel mai aveam și alte forme de colaborare. Ne-am bucurat însă foarte mult ca Adrian a decis să vină să lucreze cu noi fiind un instructor foarte pasionat de munca pe care o face și care pune foarte mult suflet în tot ceea ce face.
În toamna lui 2021 ni s-a alăturat și maestru internațional Cârmaciu Cătălin, un cunoscut antrenor de juniori cu care sperăm să lucrăm pe termen lung. De asemenea tot acum ni s-au alăturat pe parte de inițiere și Coman Madalina și spre finalul anului, Dragos Ion.
Din 2019 cucerim cele mai multe medalii la campionatele naționale pe echipe. Avem copii campioni naționali, medalii europene și tot mai multe proiecte.
Echipa noastra numără acum nu mai puțin de 13 instructori! Antrenăm copii din întreaga țară dar și de peste hotare! Am cucerit anul acesta medalii la New York State Championship și la Quad Chess Championship, New Jersey. De asemenea, tot în 2021 am cucerit 4 medalii europene cu elevii nostri!
Și… suntem în creștere. Punem suflet în ceea ce facem, punem binele copilului înainte de orice, căutăm soluții pentru a ne optimiza și dezvolta încontinuu! Încă mai facem și mici greșeli, dar învățăm din ele și ne perfecționăm mereu. Sperăm la 2022 să ne aducă cel puțin la fel de multe reușite ca și 2021, să dezvoltăm cu succes cât mai multe proiecte și să rămânem o echipă unită ca și până acum!
Hai CSU!
Mulțumesc echipei noastre minunate!
Andrada Cioteanu
Președinte Clubul Sportiv Universitar de Șah București
PS: câteva poze vechi, cu mititei care acum unii dintre ei sunt majori 🙂
