Pe Robert l-am cunoscut in toamna anului 2013, venise la cursuri impreuna cu Ionut, prietenul si colegul lui de scoala. Amandoi intrasera la grupa de initiere pentru evaluare, dar colega mea mi-a transmis ca astia nu-s de grupa ei, se misca foarte bine. Tocmai concepusem o grupa noua de performanta asa ca le-am spus ca de sedinta urmatoare sa vina la grupa mea. Au fost incantati amandoi, si noi de ei, si parintii la fel. Aveau 6 ani si cateva luni.
La nici o luna distanta, Robert debuta in primul lui concurs de sah – Cupa de Toamna la Sah, editia 1. A iesit pe locul 2, invins doar de castigatorul concursului, Andrei Mainescu (un alt copil foarte bun).
Acum, dupa 5 ani de la acel eveniment, Robert a venit la Cupa de Toamna Editia 2018 pentru a i se inmana “Premiul de Excelenta”. O sa revin imediat cu detalii despre acest eveniment, vreau sa derulez putin parcursul lui Robert in acesti 5 ani.
Tin minte ca la acel prim concurs, mamica lui a venit la mine si m-a intrebat daca sunt multumita de rezultatele lui Robert. I-am spus fara pic de indoiala si pe nerasuflate ca DA, ca este un copil f bun. Bine, bine, dar ce e de facut sa nu mai iasa pe locul 2, sa il invinga si pe copilasul de pe locul 1, am fost intrebata, cu o ambitie pe care Robert se vede de unde o mosteneste 🙂 I-am explicat ca de regula pentru performanta se lucreaza si in sedinte 1-1 cu un profesor, plus munca individuala.
Sigur! A fost raspunsul primit. A doua zi eram sunata sa stabilim programul sedintelor private.
Robert era un copil vizibil inteligent, dar foarte agitat. Ma duceam la el si pana sa incepem antrenamentele isi derula tot penarul in fata mea, vrand sa scrie fiecare litera cu cate o culoare. Mai aparea cate un catel de plus care sa ne distraga antrenamentul, mai un set de sah nou aparut in colectia lui, dar una peste alta progresele se vedeau de la o zi la alta. Neastamparul si graba la partide, erau usor, usor, temperate cu fiecare antrenament, cu fiecare concurs jucat in plus.
Parintii lui ascultau si aplicau orice sfat, mergeau cu el la orice concurs recomandam, nu jucau blitzuri sau rapiduri in momente nepotrivite ale evolutiei lui. Si il incurajau extraordinar de tare, indiferent de rezultat. Robert avea obiceiul sa se grabeasca f tare din cauza firii lui agitate, emotive. Prima partida mai mereu o zbarcea, dupa care le castiga pe toate si atingea podiumul indiscutabil. Sincera sa fiu, rare erau concursurile la care Robert sa plece acasa fara vreo medalie.
Mereu ieseau copii de la concurs si strigau: Robert pierde, are o figura in minus! Da, Robert se grabea si lasa cate un nebun sau cal in priza, in primele 15 mutari, dupa care isi dadea seama ca singura solutie ca sa castige, sa intoarca partida in favoarea lui este sa atace, asa ca venea cu tot restul pieselor pe rocada adversarului si rar sa nu-i iasa lui atacul. De obicei castiga.
Pentru ca el venise in octombrie la primele antrenamente, era cam din scurt sa il luam la semifinala CN pentru Juniori ce se desfasura in decembrie, asa ca el prima finala nationala a jucat-o la 7 ani si ceva, de asemenea fiind ultima la under 8. A iesit in lotul national adica in primii 12 copii la sahul clasic, si a jucat pentru medalie la celelalte doua probe de sah, ratand la mustata podiumul.
Robert s-a evidentiat intotdeauna printre copii datorita spiritului de invingator, inspirat de la familia lui. Nu este un copil lipsit de emotii, ba chiar are emotii ff mari, dar si le canalizeaza in asa fel incat sa nu ii afecteze f mult jocul, el face tot posibilul sa fie cel mai bun. Cand era mic, se duce in grupurile de baieti si le zicea: “Eu sunt cel mai destept, sunt seful baietiilor”. O atitudine de lider, data de increderea pe care o are in el. De unde are aceasta incredere? Pai Robert niciodata nu a fost certat pentru o partida. Oricat de mult le parea rau, parintii il incurajau si ii explicau ca nu e totul pierdut, ca are inca sanse, sa joace mai atent si mai serios si problema se rezolva. Zis si facut. La teme il motivau tot timpul stimulandu-l cu diverse lucruri. Tin minte ca ma intreba Robert: X-ulescu (adversarul lui pe care isi dorea sa il invinga) cate exercitii face pe zi? Eu ii raspundeam aproximativ cate ar fi fost necesar sa faca el, si imi raspundea: “Atunci eu o sa fac dublu”. Si le facea uneori duble temele.
Nu va ganditi, nu era un copilas f studios. Dar din ambitie cand stia ca trebuie, lucra. Nu exagera, nu poti spune ca e un copil care nu s-a jucat sau nu s-a distrat ca sa stea sa invete. A muncit mult, dar nu a exagerat. Cand era motivat, muncea cu pofta.
La under 8 ani, dupa nationalele individuale, in vara au urmat campionatele pe echipe, unde impreuna cu echipa (Robert pe masa 1) , a luat medalie. La mixte la fel. In acel an Robert castigase 13 medalii, adica o medalie pe luna, plus inca una. Si nu erau concursuri asa dese ca acum, si nu juca decat clasic.
Dupa ce a lucrat cu mine, pe Robert l-am dat la colegul meu Adrian Stanca. Au lucrat frumos impreuna, in scurt timp Adrian l-a dus la 1900 ELO si a castigat de asemenea medalii nationale atat individuale cat si cu echipa.
Dupa o perioada Robert a trecut la colaboratorul nostru, Marele Maestru Vlad Jianu, un om deosebit si un antrenor pentru care avem toata stima. Cu el Robert a atins titlul de Vicecampion Mondial Scolar 2017, Campion National 2018 si 2 medalii de Bronz la Europenele de Sah Rapid (individual si pe Echipe). Multumim pe aceasta cale si lui Vlad, cu toata increderea l-am dus pe Robert la el si nu avem nici un regret, doar motive de bucurie si mandrie.
Astazi, Robert a venit la Cupa de Toamna pentru a primi Premiul de Excelenta si pentru a-si premia colegii mai mici, care sunt cum a fost si el cu ani in urma, la primele concursuri de debut.
Copiii se uitau la el ca la un zeu. Robert este un exemplu pentru ei, si un reper pentru noi antrenorii.
Felicitari, Robert! Suntem si vom fi alaturi de tine si speram ca rezultatele tale sa te conduca exact pe unde iti doresti, eforturile tale merita pe deplin!