Ieri a început Balcaniada Juniorilor la Șah în localitatea Cetinje din Muntenegru. România este reprezentată de către 12 juniori (câte un baiat și o fată la fiecare categorie de vârstă), și un arbitru (Dombi Rudolf), dintre care 2 juniori sunt de la CSU de Șah București: Varabiescu Petru (8 ani), și Sabou Ștefania-Theodora (10 ani). Tot de la clubul nostru se află prezent la Balcaniadă în calitate de antrenor și maestrul Stanca Adrian. De asemenea, majoritatea copiilor au venit însoțiți de către părinți.
Ce știa Stanca Adrian despre Muntenegru? Că a făcut parte mult timp din Iugoslavia, până când aceasta s-a dizolvat. Că ne-am întâlnit cu Muntenegru la fotbal la nivel de naționale de multe ori, dar de la o vreme nu prea-i mai batem (nu mai batem pe nimeni la fotbal) 🙂 Că în Muntenegru ar fi, bănuia Adrian, un Munte Negru 🙂 Că noi suntem vecini cu vecinii Muntenegrului (Serbia), practic am auzit unii de alții, prin intermediul vecinului. Că sunt balcanici, ca și noi, și asta face să avem destule apucături discutabile în comun. Am încercat să nu plecăm la drum cu prea multe idei preconcepute, curioși să vedem ce experiențe vom trăi în această țară pe care nu am mai vizitat-o până acum.
Cetinje este o așezare care a avut un trecut la fel ca Târgoviște la noi, a fost cetate de scaun. În prezent seamănă mai mult cu Sighișoara, ca număr de populație, și ca arhitectură. Nu ne pricepem la arhitectură, vrem doar să spunem că nu există zone cu blocuri de locuințe în Cetinje, sau clădiri moderne. Din primele contacte cu localnicii ne-am dat seama că aceștia sunt mai amabili ca bucureștenii. De fapt, oameni mai amabili ca bucureștenii sunt peste tot, întrucât bucureștenii sunt de regulă mereu ocupați, agitați și tensionați. Localnicii nu prea știu limba engleză, cu excepția tinerilor.
Majoritatea românilor s-au cazat la Hotel Grand, unde se și joacă turneul. Hotelul este unul excelent… pentru standardele anilor ’80 (când a fost cel mai probabil înființat), după cum remarca Ioana, mama lui Petru. A fost foarte frig în camere și prin hotel până acum, și tare ne temem să nu răcească copiii. Internetul are semnal slab. Masa este totuși (foarte) bună, iar în sala de joc a fost suficient de cald. Mai inspirat de data aceasta, autorul acestor rânduri s-a cazat la o pensiune aflată la 10 minute de hotel, unde nu-i lipsește nimic. Este o zonă foarte frumoasă a orașului, pensiuni una lângă alta, chiorchine. Toate arată îngrijite, ca nou-nouțe, este foarte curat. Majoritatea sunt case cu un etaj, nu vile. Nu există garduri, porți, și nici câini! Pesemne oamenii au încredere aici, unii în alții. (de altfel la sosire am găsit cheia în ușă, după cum m-a anunțat gazda). Nu am auzit lătrat de câine, în schimb am auzit mult mieunat de pisică. Adrian a primit și o veste proastă: festivalul anual al berii din Cetinje a avut loc deja anul acesta (29-31 iulie).
Ziua primei runde a fost o zi în care a plouat aproape non-stop, încă de la prima oră. Chiar și în aceste condiții, ne-am apucat să bifăm metodic, obiectivele de vizitat. Am început cu cele aflate cel mai aproape de Grand Hotel, și anume cele aflate în mod convenabil pe traseul spre supermarket, aflat la 5 minute de hotel. Pe harta noastră se afla însemnat clar: ”Blue Palace”. Deși am examinat atent toate clădirile întâlnite, nici urmă de palat albastru. Întorși în cameră, am mai studiat o dată harta, și am tras concluzia că în acestă chestiune sunt două ipoteze: 1) palatul albastru nu (mai) există ; 2) palatul albastru este cel din foto, și ar trebui revopsit într-un albastru mai intens.
Și ceva ce m-a surprins plăcut. Din discuții întâmplătoare cu părinții din grupul nostru, în prima zi, și fără să încerc să duc discuția spre un subiect anume, 3 părinți diferiți mi-au citat din indianul Ramesh, probabil cel mai bun antrenor din lume în acest moment. Venirea reputatului antrenor indian la CM de la Mamaia nu a rămas neobservată de acei părinți dornici să facă tot posibilul ca să își ajute copiii. Orice părinte/antrenor ar trebui să vadă macar o dată filmulețul de pe youtube RB Ramesh free talk: “Let your kids enjoy the game of chess!” / “Lăsați copiii să se bucure de șah”
În prima rundă Petru l-a întalnit cu albele pe Gazic Petar, campionul național la șah (la categoria lui de vârstă) al unei alte țări provenite din fosta Iugoslavie, și anume Bosnia și Herțegovina. Petru a controlat partida cap-coadă, cu o mână sigură (a câștigat o figură ușoară în jurul mutării 20), și este determinat să facă un concurs cât mai bun, pe linia formei foarte bune arătate în ultimele luni.
Dacă Petru a jucat o oră și jumătate, partida Ștefaniei a durat mai mult cu o oră. Ștefania l-a întâlnit pe albanezul Shahu Dejon și a început partida bine. Ulterior albanezul a echilibrat disputa; mai experimentată, Ștefania și-a păstrat calmul și a profitat de o mare greșeală tactică a albanezului, intrând într-un final cu un turn în plus.
Victorii așadar pentru Petru și Ștefania în prima rundă la Balcaniadă, și așteptăm cu optimism rundele următoare. Bilanțul general al românilor în runda 1 arată foarte bine: 10 victorii, o remiză și o (singură) înfrângere! Nu putem să încheiem articolul fără să vă povestim un pic despre frumoasa festivitate de deschidere pregătită de către organizatori. Tort nu am mai prins, semn că a fost foarte bun, dar ne-au amuzat dansurile populare muntenegrene, așa că vă lăsăm mai jos o poză.
Balcaniada continuă azi cu runda dublă, de acum încolo vor fi numai runde duble până la finalul competiției. Se anunță zile însorite începând de azi, ne vom plimba prin Cetinje de acum încolo de fiecare dată când prindem un pic de timp liber. Revenim negreșit cu impresii de la Balcaniadă!
Hai Petru! Hai Ștefania! Hai CSU! 
Hai România! 
